Gandirea Liceu

GANDIREA

Structura si dinamica psihicului uman ni se dezvaluie din trei
perspective distincte: pe de o parte din doua perspective particulare,
pe de alta parte dintr-o perspectiva unica. Prima consta in
considerarea psihicului uman in cadrul raportului "individ
uman-realitate inconjuratoare", iar a doua in cadrul raportului
"individ uman-societate"; impreuna ele dau o perspectiva integrala.

In cadrul raportului "individ uman-realitate inconjuratoare" psihicul
ne apare ca activitate psihica, caz in care avem de-a face cu
structura si dinamica activitatii psihice.In cadrul rapotului "individ
uman-societate", psihicul ne apare ca sistem de insusiri psihice ale
individului ca fiinta sociala. In cazul primului raport, individul
uman ne apare ca individ singular, iar psihicul ca apartinand pur si
simplu individului uman.

In cadrul activitatii psihice distingem doua categorii: 1.procesele
psihice;2. insusirile psihice.

Procesele psihice sunt interactiuni proprii raportului dintre individ
si realitatea inconjuratoare.

Procesele psihice sunt impartite in trei categorii: # procese psihice
cognitive (de cunoastere), # procese psihice afective, # procese
psihice reglative (involuntare si voluntare).

Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile,
perceptiile, reprezentarea, imaginatia si gandirea. Toate aceste
procese psihice formeaza intelectul.

Procesul psihic cognitiv superior (intelectual) prin intermediul
operatiilor de analiza si sinteza, abstractizare si generalizare
obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si rationamentelor se
numeste gandire.

Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea,
modul in care acumulam si manipulam cunostintele. Psihologii
cognitivisti studiaza gandirea, felul in care oamenii invata,
organizeaza cunostintele, rezolva problemele.

Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind
manipularea reprezentarilor mentale ale informatiilor. Manipularea se
refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a
prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma
cuvintelor, a sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia
se refera la semnificatia sau sensul acordat modificarilor energiei
din mediul inconjurator.

Rezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea
doirecta, nemijlocita a realitatii obiective au caracter intuitiv; ele
sunt desemnate prin termenul generic de imagine psihica. Produsul
psihic intuitiv are ca obiect fie o insusire izolata a entitatii, fie
insusirile globale ale acesteia. Produsul psihic intuitiv este de doua
categorii. Exista produs psihic intuitiv prin care lucrul este redat
in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raportnu
numai direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, ci si actual,
semnalul care a fost emis de lucru fiind actualmente in contact cu
receptorii. Exista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul,
desi este redat in conditiile in care reflectarea este realizata in
cadrul unui raport direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, acest
raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport
care in mod efectiv a avut loc doar in trecut

Reprezentarea este reproducerea actuala a unei imagini psihice din
trecut. Deci, reflectarea prezenta prin care se ajunge la produse
psihice intuitive se face in conditiile in care raportul direct,
nemijlocit dintre subiect si lucru este fie un raport actual,fie un
raport realizat in trecut.Reprezentarea este un proces psihic intuitiv
ce se instituie prin acea reflectare ce se realizeaza in conditiile in
care raportul direct, nemijlocit dintre subiect si lucru este un
raport din trecut.

Realitatea obiectiva are in structura sa, pe de o parte, entitatea,
iar pe de alta parte, relatia. Relatia exista intr-un lucru si alt
lucru, dar exista si intre o insusire a lucrului si acel lucru. Exista
relatii constitutiv-interne ale lucrului, dar si relatii externe.
Relatiile externe se afla in prelungirea relatiilor interne. Entitatea
si relatia constituie diversitatea in unitate a lumii,a realitatii
obiective. Reprezentarea reda preponderent entitatea. Ideea, insa,
reda preponderat relatia; mai bine spus reda tocmai aceasta
diversitate in unitatea lumii.

Ideea nu consta pur si simplu din raportarea unei imagini psihice la o
alta imagine psihica, ci consta din insasi explicitarea imaginii
psihice. Cu alte cuvinte, ideea consta din scoaterea unui raport din
starea lui latenta, implicita, in care subzista in cadrul imaginii
psihice si trecerea lui in stare pe deplin manifesta, explicita.
Aceasta trecere constituie instituirea insasi a conceptului. Conceptul
este structura unei idei complexe. Structura ideii complexe reprezinta
sensul cuvantului.

Operatiile gandirii. Gandirea duce la rezultatul sau specific, la
idee, in mod treptat. Exista o succesiune de secvente ale procesului
psihic de gandire. Ideea este elaborata ca urmare a rezultatului
fiecarei secvente in parte. O secventa a procesului de gandire pleaca
de la rezultatul secventei nemijlocit anterioare si este continuata pe
o alta secventa care, la randul ei, pleaca de la rezultatul deja
existent al secventei pe care o continua. Rezultatul unei secvente a
procesului de gandire este idee, dar, totusi, ea este idee in curs de
elaborare. Doar rezultatul ultimei secvente este ideea pe deplin
constituita. Secventele procesului de gandire in totalitatea lor redau
relatia existenta in realitate.

Cand spunem ca obiectul reflectoriu al procesului de gandire il
constituie relatia, avem in vedere, desigur, relatia in complexitatea
ei, relatia de la forma sa cea mai simpla, aceea dintre doi termeni,
pana la forme din ce in ce mai complexe, acelea in structura carora nu
numai ca intra mai multi termeni, ci si ca termenii ei constituie,
fiecere, cate o parte care este ea insasi o structura interna de
relatii. Ideea reda relatia complexa, dar o reda de asa natura incat
reda entitatea asa cum exista ea prin aceasta relatie complexa.

Exista idee simpla si idee complexa. Ideea complexa , careia in
stiinta logicii ii corespund rationamentul si demersul logic, iar in
lingvistica fraza si textul, constituie conceptul. O secventa a
procesului de gandire reprezinta o operatie a gandirii. Evident exista
atateaoperatii ale gandirii cate secvente ale procesului de gandire
exista. Avandu-se in vedere procesul de gandire asa cum se realizeaza
el pana la elaborarea unui concept, au fost determinate sase asemenea
secvente.Operatiile de gamdire sunt denumite operatii principale,
tocmai ca s-a avut in vedere procesul de gandire prin care este
elaborat conceptul.

Operatiile principale ale gandirii sunt: analiza, sinteza, comparatia,
generalizarea, abstractizarea si concretizarea.

Analiza este operatia de desfacere mentala a obiectului in partile lui
componente. Analiza incepe ca activitate practica de descompunere a
obiectului real si ajunge a se realiza doar pe plan mental.

Sinteza este operatia opusa analizei; consta in unirea in plan mental
a partilor astfel incat rezulta intregul. Sinteza poate sa se
realizeze si in planul actiunii practice.

Comparatia este operatia care consta din stabilirea deosebirilor si
asemanarilor dintr-un obiect si alte obiecte. Si comparatia se poate
face si pe plan real cat si pe plan mental.

Generalizarea este operatia prin care se desprind insusirile comune
ale obiectului si ale altor obiecte, din cadrul unei anumite clase de
obiecte.

Abstractizarea este operatia prin care se lasa la o parte insusirile
particulare, individuale ale obiectulelor, astfel incat sa poata fi
retinute doar insusirile desprinse prin operatia de generalizare.Prin
operatia de abstractizare se se ajunge sa se retina in plan mental
doar insusirea comuna. In felul acesta, insusirea comuna devine ea
insasi o entitate, una dincolo de lucru, una care ii ia locul fiecarei
entitati reale.

Concretizarea este operatia prin care pe baza insusirilor abstracte
ale obiectelor se procedeaza la reconstituirea mentala a concretului.
Daca prin operatia de sinteza se ajunge la un concret mental
preponderent abstract. Concretul ca rezultat al operatiei de
concretizare este un concret logic: un concret rezultat in principal
din asamblarea insusirilor abstracte. Concretul ca rezultat al
operatiei de sinteza este bogat in detalii, pe cand concretul logic
este sarac in detalii si bogat in insusiri generale. Concretul ca
rezultat al operatiei de sinteza reda obiectul ca entitate singulara,
pe cand concretul logic reda obiectul cel putin ca obiect tipic, iar
la limita specifica, propriu-zisa, ca obiect categorial, ca obiect
prin care sunt scoase in evidenta insusirile comune, generale si
universale, ale unei anumite clase de obiecte. Concretul logic este
obiectul mental categorial; el este forma specifica sub care exista
conceptul.

Intelegerea. Procesul de gandire este un proces de intelegere. Spunand
intelegere avem in vedere surprinderea legaturilor dintre partile
componente ale unui obiect, dintre insusirile obiectului si obiectul
luat ca intreg, dintre obiect si alte obiecte.

Intelegerea este mult mai evoluata in cadrul reprezentarii. Numai
gandirea, cu ajutorul conceptului, cu ajutorul cuvantului cu sens,
poate sa expliciteze, sa amplifice si sa comleteze legaturile redate
prin structura perceptiei si a reprezentarii cu imagini psihice. Numai
astfel se produce intelegerea completa, adevarata. ,, Fenomenul
intelegerii, scrie Paul Popescu-Neveanu, este o permanenta a gandirii
in actiune. De aceea ar putea fi caracterizat ca reprezentand latura
functionala a intelectului uman in sensul generical codificarii
conceptuale si mai ales al decodificarii referentiale. Modul de a fi
al gandirii constiente este intelegerea.Cu aceasta relevam si faptul
ca intelegerea este acea modalitate a gandirii care este, cu
necesitate, constienta. In fapt, intelegerea se inscrie, la nivel
general, ca o trasatura sau o functie a constiintei. Intelegerea este
modul de realizare a oricarui act de constientizare. Conditiile ei
sunt verbalizarea si conceptualizarea....."

Gandirea ca activitate de rezolvare a problemelor. Intelegerea se
manifesta din plin in ceea ce se numeste activitate problematica. Este
vorba, pe de o parte, de intelegerea prin care se pun datele
realitatii in problema, iar pe de alta parte, de intelegerea prin care
se gaseste solutia problemei deja formulata.

Pentru a putea spune ca exista o problema, trebuie sa identificam
toate cele trei elemente ale sale:1) starea initiala, punct de
plecare; 2) scopul problemei sau starea finala; 3) actiuni sau
operatii ce ne conduc de la starea initiala la cea finala.

Cunoasterea elementelor ce alcatuiesc o problema ne permite sa
clasificam problema si sa ne ajustam solutiile in consecinta. In
general, problemele pot fi impartite in : bine definite si probleme
slab definite.

Pornind insa de la operatiile prin care se pot solutiona problemele,
acestea pot fi clasifica astfel:

1. probleme de rearanjare a elementelor- solicitarea este de a
reordona elementele problemei astfel incat sa indeplineasca un
anumit criteriu. In general, la aceste probleme sunt posibile
diverse aranjamente ale elementelor, dar numai unul dintre ele
indeplineste criteriul solicitet.
2. probleme de structurare a elementelor- in acest caz trebuie
identificata relatia dintreelementele problemei si sa se
construiasca o noua structura, un element nou.

3.probleme de transformare -solicita interventii astfel incat prin
modificari succesiveale starii initiale, sa se ajunga in starea
finala, cea solicitata.

O problema apare atunci cand o persoana isi propune sa atinga un scop
sau sa reactioneze intr-o situatie si nu are pentru aceasta un raspuns
dinainte pregatit.