Cauciu sintetic

Cauciucul formează cu ozonul o ozonidă (C5H8O3)n, care dă prin hidroliză (cu un randament de circa 90%) levulin-aldehidă (C. Harries, 1901). S-a dedus de aici că macromoleculele cauciucului conţin catene lungi de felul următor (H. Staudinger, 1922):
Vulcanizarea cauciucului. Dintre toate transformările chimice ale cauciucului, cea mai importantă din punct de vedere tehnic este reacţia cu sulful, numită vulcanizare.

Reacţia se realizează încălzind un amestec intim de cauciuc şi sulf, la o temperatură superioară punctului de topire a sulfului (115,50), de obicei la 130-1450. sulful se combină chimic, ireversibil
Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietãti asemãnãtoare celor ale cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic etc. Vulcanizarea cauciucului sintetic se face analog cu a cauciucului natural.

Fabricarea cauciucului sintetic comportã douã operatii:
-Prepararea monomerului; ca monomeri se pot folosi: izoprenul, butadiena, stirenul metil-stirenul, acrilonitrilul, cloroprenul etc.;
-Polimerizarea sau copolimerizarea monomerilor enumerati.
Ca procedee de polimerizare se utilizeazã astãzi:
-Polimerizarea termicã în prezenta de sodiu metalic;
- Polimerizarea în bloc (masã) si în emulsie

Cauciucurile sintetice.Istorie. Sinteza cauciucului natural a preocupat pe mulţi chimişti în cursul secolului trecut. Nevoile din ce în ce mai mari au stimulat, între cele două războaie mondiale, cercetări ştiinţifice şi industriale, care au culminat în producţia pe scară mare a unor compuşi macromoleculari, cu proprietăţi destul de asemănătoare cu ale cauciucului natural, spre a putea înlocui acest material în cele mai multe din utilizările sale, în special în fabricarea anvelopelor de automobil.

Se ştie de mult că izoprenul se polimerizează spontan (în prezenţa aerului), dând o masă solidă ce se aseamănă într-o oarecare măsură cu cauciucul natural, dar prezintă o rezistenţă mecanică mult mai mică decât acesta (din cauza gradului de polimerizare prea mic) (Williams,1860; Tilden, 1892). Procedeul polimerizării izoprenului cu sodiu metalic, care s-a bucurat mai târziu de o intensă aplicaţie tehnică, a fost descoperit de Mattews şi Strange, în Anglia (1910).Materii prime. Orice fabricaţie de cauciuc sintetic comportă două etape: obţinerea monomerului (eventual şi comonomerului) şi polimerizarea