Oul Dogmatic Ion Barbu

Alături de Riga Crypto şi lapona Enigel şi Ritmuri pentru nunţile necesare, Oul dogmatic se înscrie în ciclul iniţiatic al operei barbiene, consacrat misterului nunţii cosmice.
Poemul Oul dogmatic face parte din ciclul Uvedenrode şi e configurat pe un topos central, acela al oului - reprezentare metaforic-simbolică a creaţiei.

“Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă şi cavou” – este imaginarul pur, Fiinţa cosmică, odihnind în sine “atât de galeş, de închis,/ Ca trupul drag surpat în vis”. E destul de clar că Ion Barbu în versurile sale reface mitul cosmogonic reprezentat de imaginea oului cosmic primordial ce ascunde în el două principii esenţiale ale lumii: cel vital şi cel thanatic.

Remarcând sensurile poeziei, într-un studiu, Eugen Simion subliniază că “Oul dogmatic este o laudă încântătoare a începutului, a nevinovatului, a purităţii aurorale, în fine, un imn despre marea arhitectură a creaţiei universale. Pentru a slăvi toate acestea, poetul alege un simbol care apare în toate mitologiile creaţiei, oul, prezentat aici într-o parafrază lirică de o mare graţiozitate, din care nu lipsesc, însă, notele de umor şi jocurile de cuvinte”.
Poezia debutează ca o baladă având un ritm narativizat prin care poetul sugerează cele două ipostaze în care e perceput oul: ca obiect profan (“oul sterp”), fără semnificaţii rituale şi obiect de cult (“viul ou”) revelaţie a unei nuntiri neîntâmplate, realitate cu sensuri ascunse, spiritualizate.

“E dat acestui trist norod/ Şi oul sterp ca de mâncare,/ Dar viul ou, la vârf cu plod,/ Făcut e să-l privim la soare !”. Există o serie simetrică simbolică sterp/viu, plod/soare care pornesc chiar din antinomiile din alcătuirea condiţiei umane ( viată/moarte, înalt/adânc).
“Oul viu”, “oul cu plod” este echivalent al Duhului Sfânt înainte de împlinire, de manifestare în lumea creată.
Făcând trecerea între viată şi moarte, oul poartă în sine germenele vieţii, dar nu-l actualizează e latenţă pură, veşnic început şi în acelaşi timp “cavou” moarte simbolică, nenuntire. Structura sa e desăvârsită, o structură circulară suficientă sieşi iar destinul şau e unul complet închis.