Resurele litosferei

Resursele de soluri cu grade variate de fertilitate sunt repartizate pe circa 51% din suprafata uscatului, ceea ce inseamna ca unui locuitor al Terrei ii revin numai 0,126 ha. Calitatea de baza-fertilitatea-confera solului valoarea de resursa, care se exprima prin capacitatea de productie a terenurilor folosite pentru obtinerea de biomasa vegetala. Gradul de fertilitate al solurilor rezulta din contributia factorilor genetici, variabili de la o zona de clima la alta.

Cele mai rodnice, cu valoare economica ridicata, sunt:

-solurile fertile,repartizate pe circa 10% din intinderea continentelor populate si reprezentate molisoluri, aluvisoluri si soluri negre tropicale;
-solurile mediu fertile, care acopera 1/3 din suprafata uscatului si au o larga reprezentare in America de Sud, Africa si Australia;
-solurile slab fertile (spodosoluri, cambisoluri,umbrisoluri) reprezinta 8-9% din intinderea ucatului dar acopera suprafata mai mare in America de Nord si Eurasia;
-solurile nefertile (21,2% din intinderea uscatului) sunt formate din histosoluri (tundra) si aridosoluri (deserturi) pe mari suprafete in Australia Africa, America de Nord si Eurasia.
-terenurile slab sau deloc solificate (27,7%) formate din litosoluri montane grohotisuri, stancarii), lacuri, balti, zapezi, ghetari in Eurasia, America de Nord si Antartida.

Resursele de substante minerale utile se diferentiaza dupa valoarea lor economica in:

-resurse energetice; -resurse metalurgice;
-resurse chimice; -resurse materiale de constructie;

Resursele energetice Toate domeniile de activitate folosesc energie. Acest fapt explica importanta combustibililor fosili si a altor resurse, care au o distributie neuniforma in scoarta terestra.Resursele energetice cuprind combustibili fosili (carbunele, petrolul, gazele naturale, sisturile bituminoase),substantele bituminoase radioactive (uraniu, thoriu,plutoniu) si alte resurse neconventionale.

Resursele de petrol si gaze naturale formeaza zacaminte a caror valoare economica este data de durata de exploatare. Desigur ca cea mai rentabila este exploatarea zacamintelor supergigantice.Cele mai multe dintre acestea se gasesc in Bazinul Golfului Persic si numai un sfert din numarul lor priveste Federatia Rusa si Kazahstan, Statele Unite ale Americii, Africa de Nord, China si Venezuela. Rezervele sigure de petrol sunt evaluate la 135 miliarde tone, ceea ce ar asigura o durata de exploatare de circa 40 de ani.

Cat privesc rezervele totale de gaze naturale sunt apreciate ca sigure circa 300 000 miliarde m, care echivalentul a100 000 miliarde tone si care ar asigura o durata a exploatarii asemanatoare cu cea a petrolului.

Repartitia geografica a rezervelor de petrol si gaze naturale se reprezinta prin arii foarte bogate si arii complet lipsite de zacaminte de hidrocarburi.

Resursele de carbune se diferentiaza, calitativ, dupa compozitia data de natura resturilor organice, de modul de acumulare si de conditiile in care s-a produs transformarea acestor resturi vegetale. Explicatia este ca din masa vegetala a carei alcatuire a insemnat circa 51% carbon, 6% hidrogen si 43% oxigen, pe masura transformarii in carbuni,s-au eliminat in proportii variabile, oxigen si hidrogen. Astfel, carbunii superiori au o putere calorica mult mai mare, fiind mai carbonificati in comparatie cu cei inferiori.

Rezervele mondiale sigure de carbune sunt evaluate la 11000 miliarde tone. Repartitia principalelor rezerve de carbune este neuniforma, in sensul ca ponderea cea mai mare a acestora revine emisferei nordice, mai ales intre 35 si 60 latitudine. Rezervele sigure scot in evidenta faptul ca Statele Unite ale Americii detin ponderea cea mai mare (peste 30%), fiind urmate de Federatia Rusa (23%), China (18%), Australia, Germania, Marea Britanica.

Productia mondiala de carbune a urcat in anii ultimului deceniu la 3,7 miliarde tone huila si circa 1 miliard tone lignit si carbune brun.

Rezervele de carbune ale Romaniei sunt evaluate la 1,1miliarde tone, din care 90% reprezinta carbuni inferiori (70% lignit si 30% carbune brun).

Dincolo de principalii combustibili fosilieri, in categoria resurselor energetice neregenerabile se mai cuprind sistuturile bituminoase si nisipurile asfaltice.

Sisturile bituminoase sunt roci sedimentare caustobiolitice cu o proportie redusa de materie organica, din care se obtin ulei de sist, asemanator petrolului si gaze, la temperaturi de 500 grade C. Aceasta resursa naturala are o valoare economica variabila in functie de continutul in substanta organica si grosimea zacamantului.

Astfel, sisturile bituminoase din Australia au peste 30% continut in petrol si sunt urmate de cele din Myanmar, Thailanda, Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, Brazilia, China, Suedia, Spania, Rusia si Estonia.

Rezervele mondiale de sisturio bituminoase sunt evaluate la 500 de miliarde tone din care peste 55% sunt stocate in subsolul Statelor Unite ale Americii. Rezerve mai apreciabile mai detin Canada, Brazilia, si Venezuela.

Rezervele de nisipuri asfaltice contin o proportie ridicata de hidrocarburi gudronate (ulei lipsit de fluiditate). Rezervele mondiale sunt evaluate la peste 600 de miliarde t.t.c. Cele mai importante zacaminte sunt stocate in Canada,S.U.A. , Venezuela si Federatia Rusa .

O alta componenta a resurselor energetice o reprezinta resursele radioactive, ponderea foarte mare revenind uraniului si mai putin thoriului.Caile de obtinere a energiei atomuluii sunt fisiunea si fuziunea. Se apreciaza ca un gram de uraniu elibereaza o cantitate de 20 de milioane de calorii, ceea ce echivaleaza cu 2,5 carbune. Pe metoda fisiunii se bazeaza functionarea centralelor atomoelectrice si fabricarea bombei atomice.

Rezervele sigure de minereuri radioactive sunt apreciate la 1,8-2,0 milioane tone.

Resursele geotermice sunt asigurate de caldura interbe ("carbunele rosu") eliberata prin procesele de dezintegrare radioactiva din interiorul litosferei.Geotermia este pusa in evidenta la adancimi variabile in conditiile in care temperatura creste cu 1 grad C la 28-30 metrii adancime, astfel ca la 3000 de metri adancime se inregistreaza in jur de 100 de grade C.Aceasta resursa termica este accesibila prin intermediul apei, care in contact cu magma, se incalzeste, iesind la suprafata prin gheizere sau prin foraje.

Geotermia de mare energie se refera la temperaturi ale apei ce variaza intre 150 si 300 de grade C, fiind folosita pentru productia de energia electrica;
Geotermia de joasa energie data de temperaturi ale apei mai mici de 150 de gradeC, dar in medie de 80-90 de grade C, este utilizata pentru alimentari cu apa, termoficarea locuintelor si a serelor.