Alexandru cel Bun

Alexandru cel Bun


Domn al Moldovei (1 400-1 432), fiul lui Roman I Muşat ocupă tronul cu ajutorul lui
Mircea cel Bătrân a desăvârşit reorganizarea politică şi administriativă a Moldovei.
La 25 martie 1 400 depune jurământ omagial regelui Poloniei.
La începutul domniei, relaţiile dintre Alexandru cel Bun şi regele polon Vladislav Iagiello au fost încordate.

.
După 1 400 lituanienii au trimis soli în Ţara Românească cu scopul de a-l convinge pe Mircea cel Bătrân să accepte înlocuirea domniturului Alexandru cel Bun. Acesta însă nu a acceptat şi mai mult l-a sprijinit pe domnul Moldovei, care a reuşit să-şi consolideze domnia şi să poată trata poziţiei sigure normalitazea relaţiilor cu regatul polono-lituanian Recunoaşterea noului domnitor al Moldovei s-a realizat prin chemarea acestuia la masa tratativelor.
Noului domn al Moldovei i-a revenit rolul de a clarifica situaţia biseri-cii moldoveneşti, a relaţiilor ei cu Patriarhia din Constantinopol, care provo-case grave neînţelegeri între locuitori, frământări care ameninţau unitatea şi existenţa statului. În jurul anului 1 404 situaţia internă a Moldovei se deosebea de cea anterioară lui Alexandru cel Bun. Autoritatea centrală dispunea de forţă şi prestigiu ca să-şi poată impune hotărârile.
Documentul omagial de la 1 august 1 404 menţiona cincisprezece dintre dregătorii domnitorului. Netemându-se de surprize interne, domnul Moldovei Alexandru cel Bun a luat hotărârea de a se întâlni cu regele Vladislav Iagiello, cu care să discute relaţiile dintre cele două state. Înainte de 1 august 1 404, domnul Moldovei şi suita sa sosise în Cameniţa unde a fost întâmpinat cu ceremonialul cuvenit de regele polon.
Alexandru cel Bun împreună cu douăzeci şi opt dintre principalii săi sfetnici şi colaboratori, înainte de 6 octombrie 1 407, a reînnoit omagiul faţă de regele polon, Vladislav Iagiello. La cerea negustorilor din Lemberg s-au discutat relaţiile comerciale dintre Polonia şi Moldova.
În septembrie anul următor, delegaţii negustorilor poloni se aflau la
Suceava şi au euşit să-l covingă pe domn să semneze privilegiul comercial, prin care li se acordau avantaje deosebite faţă de cele avute anterior.
Între anii 1 408 şi 1 413 s-au înfiinţat oficial episcopiile de Roman şi Rădăuţi. Tot Alexandru cel Bun a aprobat şi actul din treizeci iunie 1 401, pentru organizarea bisericii armeneşti.
La lupta de la Griinwald (15 iulie 1410), dusă între poloni şi teutoni, s-a încheiat cu înfrţngerea cavalerilor teutoni. Alexandru cel Bun a trimis un puternic contingent în ajutorul polonilor pentru că ordinul teutonic fusese de acord ca, în cazul unei victorii împotriva Poloniei, Moldova să revină regelui maghiar.
În 1418 moare soţia lui Alexandru cel Bun şi acesta se căsătoreşte apoi cu sora marelui cneaz Vitoki, vară primară a regelui Vladislav Iagiello, pentru a întări alianţa cu Polonia.
Golul produs de dispariţia luminoasei personalităţi a domnitorului Mircea cel Bătrân l-a copleşit pe Alexandru cel Bun, căci acum, îi revenea sarcina de a rezolva direct sau pe cale diplomatică situaţia politică din Ţara Românească. Acolo boierii, împărţiţi în două tabere, se angajaseră în lupte sângeroase pentru succesiunea la domnie.
În 1419, când ameninţarea otomană îi provoca îngrijorări, domnitoriul Alexandru cel Bun a considerat că trebuie întărită alianţa cu Polonia, căci ţara îi era ameninţată de primejdii. Astfel a reînnoit tratatul de alianţă cu regele Vadislav Iagiello, tratat prin care s-a prevăzut din nou ajutor reciproc împotriva tuturor duşmanilor comuni.
Alexandru cel Bun a avut relaţii strânse cu Bizanţul şi în organizarea de stat a introdus legislaţia bizantină, a completat ierarhia administrativă, toţi dregătorii primind atribuţii şi denumiri similare cu cele din anturajul îmbăratului bizantin.
O altă etapă a activităţii domnitorului moldovean a fost marcată de pregătirea proiectatei expediţii antiotomane, care urma să aibă loc în 1426.corpul expediţionar, format din poloni, lituanieni şi moldoveni s-a destrămat. Dan al II-lea, domn al Ţării Româneşti, primind ajutor din partea lui Sigisnund de Luxemburg, a reuşit să-i învingă pe turci.
Moldova s-a bucurat de linişte în anii 1427,1428. Din 1428 Ţara Românească trece sub influenţa lui Mircea cel Bătrân, deşi turcii controlau ambele maluri ale Dunării. Pentru a proteja Chilia împotriva unor eventuale atacuri, în vara anului 1425 Alexandru cel Bun a dispus să se construiască un baraj la vărsarea Dunării în mare pentru ca nici o corabie să nu poată urca pe Dunăre.
În vara anului 1431 are loc războiul împotriva regatului polon susţinută de Sigismund de Luxemburg în care intraseră lituanienii, cavalerii teutoni şi moldovenii. Coaliţia antipoloneză a suferit o pierdere grea prin moartea lui Alexandru cel Bun la începutul enului 1432.
Domnise mai mult de trei decenii, timp în care a reuşit să dea ţării sale puterea de a se impune în politica europeană, iar în interior buna orânduială, siguranţa şi autoritatea unei bune administraţii. A ţinut deschise drumurile comerciale, negustorii străini au primit garanţii pentru vămi şi libertatea de vinde şi cumpăra în Moldova.
În interior, după o domnie de 32 de ani, a închegat o ţară căreia i-a lăsat o oaste puternică şi o administraţie nouă. Deşi nu a avut o comportare aspră a reuşit să-şi stăpânească boierii şi în aceşti ani Moldova nu a avut lupte interne. A rămas în amintirea poporului a un ostaş viteaz şi plin de grijă pentru toţi locuitorii.
Capacitatea multilaterală a lui Alexandru cel Bun nu s-a manifestat numai în organizarea şi reorganizarea economică, politică, administrativă şi militară a ţării sale, ci şi în domeniul cultural, fiind un mare susţinător şi animator al creaţiei artistice şi în general al aşezămintelor de cultură. În timpul domniei lui s-a pictat interiorl celui mai vechi monument din Moldova, biserica ctitorită de Bogdan I în Rădăuţi. Alexandru cel Bun a construit o biserică de piatră în Mănăstirea Neamţ, un corp de clădiri unde poposea el şi suita sa, o clopotniţă din care se păstrează încă partea inferioară. A înconjrat mănăstirea cu zid de piatră, întărit cu turnuri. Tot în
timpul domniei lui, Mănăstirea Neamţ a ajuns un puternic centru cultural.
Alexandru ceb Bun a reconstruit vechea mănăstire Moldoviţa şi a înzestrat-o cu sate, heleşteie şi obiecte de cult.Mănăstirea Bistriţa este de asemenea ctitoria sa. Mănăstirea Bistriţa a fost în timpul domnie lui un important centru cărturăresc din Moldova.
Alexandru cel Bun este al doilea ctitor al statului românesc de la est de Carpaţi fiind dat ca exemplu cum trebuie condus un stat.