Rezervaţia din Munţii Cozia

Rezervaţia din Munţii Cozia (Judeţul Vilcea)

Arealul rezervaţiei se circumscrie aproape în întregime masivului Cozia şi se prelungeşte la vest de Olt în culmea Năruţu din Munţii Căpăţînii. Este uşor accesibilă doritorilor de drumeţie şi admiratorilor de frumuseţi naturale, căci ea este situată în imediata vecinătate a complexului balneo­climateric Călimăneşti-Căciulata.
Masivul Cozia, un horst cu altitudini de peste 1600 m, se desfăşoară între valea Sălătrucelului la est şi sud, valea Băiuşului la nord şi valea Oltului la vest, sau mai corect spus, între depresiunea Jiblea la sud şi depresiunea Loviştea la nord. înălţimea sa maximă este înregistrată în vîrful Cozia (Ciuha Neamţului, 1668 m).
Alcătuit din gnaise şi şisturi cristaline, masivul a oferit cîmp larg desfăşurării proceselor de dezagregare care au contri­buit la formarea spectaculoaselor abrupturi petrografice şi a haosului de forme, dintre cele mai bizare ca aspect (tqrnuri, creste, porţi, figuri comparabile cu diferite vietăţi sau pro­filuri antropomorfe). Lor li se adaugă diversitatea speciilor vegetale (ierboase sau lemnoase) ce alcătuiesc covorul vegetal al acestui munte.
Înfiinţată în anul 1962, rezervaţia complexă Cozia ocupă circa 17000 ha, din care rezervaţiei ştiinífice propriu zise îi revin doar 5 000 ha. în cuprinsul rezervaţiei, cea 4 467 ha sînt acoperite cu pădure, în care predomină fagul (40%), ur­mat de gorun (20%), răşinoase (10%) şi alte specii (10%), iar circa 567 ha reprezintă stîncării.
Datorită importanţei sale ştiinţifice deosebite, reprezen­tată prin numeroase endemisme şi rarităţi floristice şi fau­nistice pe care le adăposteşte, această rezervaţie complexă a fost propusă să devină din anul 1981 „Parcul naţional Cozia" cu o suprafaţă de 21 400 ha.
Rezervaţia complexă Cozia concentrează o diversitate de microforme de relief pe care le putem admira pe oricare din traseul ales pentru a pătrunde în arealul ei. „Chipuri de piatră", ce apar ca stînci izolate, au dimensiuni variabile, de la cîţiva metri la cîteva zeci de metri. Tocmai datorită multitudinii acestor chipuri, unii geografi susţin că Muntele Cozia nu este altul decît străvechiul „Kogeonon" al geto-daci­lor, căci şi denumirea de Cozia pare să sugereze acest nume amintit încă de Herodot. Denumirile formelor antropomorfe sau zoomorfe din rezervaţia Cozia-Năruţu amintesc de tra­diţiile pastorale din acest masiv, in care locuitorii depresi­unilor din jur găseau un adăpost sigur în timpurile tulburi. Astfel, întîlnim aici „Sfinxul Coziei", „Ciobănaşul", „Baba Coziei", „Haiducul", „Dochia fără cojoace", „Ursul", „Capul dintre brazi", „Tătarul", „Animale preistorice", „înţelepţii" etc. Formelor antropomorfe sau zoomorfe li se pot adăuga portalurile de piatră ori coloanele create prin dizolvarea şi alterarea rocilor. Pot fi admirate: „Poarta omului", „Poarta Mioarelor", „Poarta Stănişoarei", „Poarta Vulturilor", „Tur­nul lui Tepeş", „Acul Pustnicului din Sălbaticu", „Vîrful Bulzu" etc. De fapt păstorii numesc în Munţii Cozia „bulz" orice rocă izolată lipsită de vegetaţie, cu un microrelief parti­cular. Multă vreme s-a vehiculat ideea că aceste forme se dato­rează activităţii oamenilor din neolitic sau geto-dacilor. Ele sînt Insă rezultatul unor procese fizico-chimice petrecute în natură şi la baza cărora au stat gnaisele oculare. Stîncile au aici şi un aspect ciuruit, rezultat al proceselor de gelivaţie ce le-au afectat în pleistocen, în vremea cînd în Făgăraş dom­neau gheţarii şi la care s-a adăugat acţiunea ulterioară de alterare, dizolvare şi spălare a lentilelor de feldspat de către apele de infiltraţie din ploi ori pîraie. Aceste forme au uneori dimensiuni mai mari (1-3 m) şi aspectul unor grote; aşa sînt „Peştera din Cale", pe drumul spre Mănăstirea Stănişoa-ra, „Grota Haiducului" din „Colţii lui Damaschin", „Grota Urşilor de sub vîrful Ciobanu" etc. Nu lipsesc din Cozia nici cheile şi cascadele, rezultat al acţiunii de veacuri a pîraielor ce-şi află obîrşia în centrul masivului. Sînt demne de admi­rat cascada „Gardului" de pe valea Gardului, cu înălţimi de circa 20 m, cascada „De sub încuietori", pe mai multe trepte, pe pîrîul Bulzului, cascada „Păteştiului" pe pîrîul Păţeşti etc. între cele mai frumoase chei reţin atenţia Cheile Bulzu­lui, Cheile Ciuhei Mari şi Cheile Roşiei.
Multitudinii microformelor de relief din rezervaţia com­plexă Cozia-Năruţu li se adaugă covorul multicolor al plan­telor şi spectaculozitatea arborilor. Aceştia din urmă fie că sînt pini singuratici de pe poliţele înguste al bulzurilor, ce apar ca vajnici apărători ai microformelor din apropiere, fie că sînt molizi, fagi sau goruni seculari aflaţi pe clinele mai domoale şi cu expuneri sudice şi sud-vestice ale muntelui. Ca rezultat al topoclimatului specific Coziei, semnalăm faptul că pe versanţii sudici ai acestui masiv pădurea de stejar urcă pînă la 1300 m, reprezentînd cea mai înaltă limită a ei din ţară. Tot în Cozia trebuie subliniată existenţa unei fîşii de trecere între pădurile de fag şi de molid, reprezen­tată prin mesteacăn . Covorul vege­tal al Coziei concentrează o diversitate de plante aparţinînd speciilor central-europene (86%), endemice (80%), termofile (2,4%), subalpine (2%), alpine (1,2%), caucaziene (0,3%). De remarcat că multe dintre specii sînt endemice Coziei (5,8%), fapt ce atestă o dată în plus caracterul specific al condiţiilor de mediu din acest masiv.
Condiţiile climatice sînt cele caracteristice munţilor mijlocii din ţara noastră, dar diferenţiate faţă de aceştia prin expunerea diferită a versanţilor. Temperaturile medii anuale ale masivului sînt cuprinse între +5°C şi +6°C, în timp ce luna cea mai rece a anului se caracterizează prin temperaturi de -5°C, iar luna cea mai caldă de +14°C.
Temperaturi de peste 0°C se înregistrează în prima decadă a lunii martie, iar primele îngheţuri apar la începutul lui octombrie. Cantităţile anuale de precipitaţii sînt în jur de 1200 mm pe culme şi numai de 800 mm la baza muntelui. Stratul de zăpadă durează 120 -140 zile pe culme, iar la poale el dispare mult mai repede, în aceste condiţii climatice, vom gâsi plante alpine cu precădere în partea centrală şi cea mai înaltă a masivului - piscul Cozia (1668 m), între acestea, amintim: cărbunele de munte , clopoţeii de stîncă , unghia ciutei , creasta cocoşului . Lor li se adaugă, dintre speciile subalpine, omagul , fi-ruţa, rusuliţa, amăreala , luceafărul . Aici trebuie să amintim şi două dintre plantele decla­rate monumente ale naturii, şi anume: floarea de colţ sau albumiţa şi iedera albă. Lor li se adaugă, în rariştile pădurii, laleaua pestriţă, element pontico-balcanic< dintre speciile endemice Coziei reţin atenţia pesma Coziei , măceşii , rotoţelele Coziei .
Vegetaţia cunoaşte în această rezervaţie o etaj are impusă de relief şi climă, etajul pădurilor de foioase fiind cel mai extins. Pădurea de gorun formează un brîu continuu pînă la altitudini ce depăşesc 800 m pe versanţii cu expunere sudică.
Spre valea Balaşului, apar suprafeţe destul de extinse pe care vegetează fagul în amestec cu gorunul. Pădurile de amestec cu fag şi molid apar între 800-1000 m, dar sînt restrînse ca suprafaţă. La peste 1200 m apar molidişurile pure cu arbori seculari pe versantul nordic.
Învelişului vegetal bogat în atîtea curiozităţi şi varie­tăţi floristice i se adaugă numeroase elemente faunistice, la fel de diversificate zoogeografic. Elementele europene sînt reprezentate de pisica sălbatică, jderul de copac , lupul , cerbul , căprioara , dintre mamifere, şi alunarul, gaiţa, bufniţa mare dintre păsări. Ca elemente eurasiatice, amintim: rîsul , mistre­ţul dintre mamifere, şi coţofana, cinteza ş. a. dintre păsări. Nu lipsesc dintre elementele ce individualizează rezervaţia cele mediteraneene reprezentate prin vipera cu corn , lăcusta italiană, scorpionul car­patic , miriapodele , iar ca endemisme amintim ortopterele
Drumeţind spre rezervaţia ştiinţifică Cozia, avem ocazia să admirăm în primul rînd complexul arhitectonic Cozia, construit în anii 1387 -1388 de către domnitorul Mircea cel Bătrîn şi întregit cu pridvor de Constantin Brîncoveanu (1706-1707).
Alături de acesta din urmă, ruinele castrului roman Arutela stau mărturie peste timp a prezenţei omului în pei­sajul Munţilor Cozia şi al zonei din jurul său,
În lungul văii Oltului, dintre Munţii Căpăţînii şi cei ai Coziei, pe malul drept al Oltului, la altitudinea de 280 m, se află situată staţiunea balneo-climaterieă Călimăneşti - Căciulata, recunoscută prin izvoarele sale minerale şi termale încă de pe vremea romanilor, pentru calitatea apelor sulfu­roase, clorurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, în majoritatea lor hipolone. Noile modificări antropice în peisajul defileului atrag atenţia prin barajele de acumulare Turnu şi Călimăneşti.